Prima zapada in Arad

Multi poate o asteptau, multi poate nu, dar intr-un final a venit...zapada. Ieri dimineata a inceput sa ninga serios si avand in vedere inghetul din noaptea precedenta s-a si despus un strat foarte frumos.

Bucurie pentru copii si nervi pentru soferi deoarece tot traficul prin oras a fost paralizat. Oricum, sper sa ninga de sarbatori pentru ca nu am mai avut craciun sau revelion cu zapada multa de cativa ani. Startul a fost dat, acum ramane doar ca mama natura sa vada ce face cu noi :)

Vernisaj "a la Tziganu"

Aseara, galeria Turnului de Apa din Arad era plina de lume. Pictori, critici, simpli privitori si...evident noi. De ce? A avut loc vernisajul "Vopsea, urme, insa...Eu" al prietenului meu Bogdan Tzigan.

Ca si alte vernisaje ale sale si acesta a fost un succes, opera sa fiind apreciata de toti cei adunati acolo. Dupa un mic discurs de deschidere, am fost serviti cu tuica, vin si niste aperitive ca sa putem admira mai bine creatiile sale.

Fie ca e vorba de portrete, peisaje sau pur si simplu imaginatia lui Bogdi, toate tablourile sunt foarte reusite, chiar daca unele dintre ele sunt putin mai indraznete. Dar ce? Si el este un om indraznet si demn de admirat pentru ca la varsta de 22 de ani se poate lauda cu o gramada de vernisaje in Arad si in tara. Nu cred ca sunt multi artisti care au ajuns la nivelul lui intr-un timp asa de scurt asa ca toata stima pentru domnul Tzigan.

Romania...daca se poate usor, de ce sa nu facem asa...

Chiar acum cateva momente, buna mea prietena Brigitta mi-a povestit despre patania ei din weekendul acesta, care m-a insipirat sa scriu acest post despre mentalitatea romanului nostru.
Ea a fost invitata sa cante "in direct". Spun "in direct" pentru ca in momentul in care s-a pus problema cantatului, a fost certata pentru simplul fapt ca a adus negativele melodiilor si nu pozitivele pentru a face playback...foarte interesant dat fiind ca in romania, cand un artist face playback, este criticat, apare in ziare, reviste etc...
Si asa ajungem si la titlul post-ului..."daca se poate usor, de ce sa nu facem asa..." De ce sa certi un artist pentru ca vrea sa fie corect, pentru ca are puterea de a canta live melodiile sale in loc sa il incurajezi? Simplu! Pentru ca atat pentru domnul sunetist, cat si pentru restul conducerii este mult mai simplu sa pui un CD cu o melodie, sa ii dai artistului un microfon in mana care nu e pornit, si sa il pui sa cante pe post. Nu mai trebuie reglaje si alte prostii care evident ar justifica banii pe care acel sunetist ii primeste si meseria pe care o are.
Ok, poate ca si pentru artist ar fi foarte simplu sa dea din gura in fata camerei de filmat, dar noi, cei care stam acasa in fata televizorului si mai avem cat d cat habar de muzica ce impresie ne facem? Noi nu stim ca cel care canta a fost pus sa faca playback, noi ce zicem? "Uite-l si pe ala ca nu poate sa cante si el o melodie live..." Si asa artistul nostru primeste o bila neagra pe care nu o merita...
Nu contest, sunt si multi artisti aparuti ca ciupercile dupa ploaie care nu stiu nici macar sa tina microfonul in mana pentru ca in studio au stativ si atunci solicita chiar ei sa faca playback, dar acestia dispar asa cum apar si nu trebuie pusi in aceeasi oala cu ceilalti.
Si acest lucru nu se opreste doar la muzica, mentalitatea romanului de a face totul cat mai simplu, rapid si ieftin este peste tot, in toate domeniile. Atunci ne mai miram de ce merge totul asa "bine" in tara asta, care nu e in stare nici macar sa isi aleaga europarlamentarii...
Cei care chiar fac ceva prin Romania sunt prea putini si daca incearca sa se faca observati sunt inlaturati pentru ca "nu fac bine la echipa".
Zici Romania...zici tara tuturor posibilitatilor...si cu asta am incheiat!