Plimbare la Siria

Din dorinta de a mai schimba aerul din orasul asta al nostru, am plecat sambata trecuta pana la Siria sa urcam pana la cetate. Drumul este destul de greu pana sus, mai ales ca era zapada si gheata peste tot. Dar toata lumea s-a descurcat excelent si pana la urma am ajuns in varf.

Recomand tuturor aceasta plimbare, mai ales acuma iarna datorita peisajului superb!

"Serile Frontiera" in Arad

Urmatorul pas dupa omorarea ceasului desteptator

Brigitta a primit leapsa de a fotografia cana de cafea/ceai preferata si sa posteze poza ei pe blog. Ea a dat-o mai departe asa ca am preluat-o si eu si, cu o mica modificare, o dau mai departe pentru ca suna foarte interesant :)

Aceasta este cana mea de cafea si scrumiera mea. Prietenele mele cele mai bune in diminetile cand ma trezesc cu ochii cat cepele si pornesc teleghidat spre bucatarie unde stiu ca ma asteapta cafeaua calda si tigara care parca striga la mine "aprinde-ma". Dupa acest mic ritual de trezire, totul este ok si pot incepe restul treburilor pe care le am de facut in ziua respectiva :)

Sharam - Be The Change

O melodie pe care am tot auzit-o pe la Radio Deea si care pot sa zic ca mi-a luat mintile. Astept parerile voastre. Listen & enjoy :D

Prima zapada in Arad

Multi poate o asteptau, multi poate nu, dar intr-un final a venit...zapada. Ieri dimineata a inceput sa ninga serios si avand in vedere inghetul din noaptea precedenta s-a si despus un strat foarte frumos.

Bucurie pentru copii si nervi pentru soferi deoarece tot traficul prin oras a fost paralizat. Oricum, sper sa ninga de sarbatori pentru ca nu am mai avut craciun sau revelion cu zapada multa de cativa ani. Startul a fost dat, acum ramane doar ca mama natura sa vada ce face cu noi :)

Vernisaj "a la Tziganu"

Aseara, galeria Turnului de Apa din Arad era plina de lume. Pictori, critici, simpli privitori si...evident noi. De ce? A avut loc vernisajul "Vopsea, urme, insa...Eu" al prietenului meu Bogdan Tzigan.

Ca si alte vernisaje ale sale si acesta a fost un succes, opera sa fiind apreciata de toti cei adunati acolo. Dupa un mic discurs de deschidere, am fost serviti cu tuica, vin si niste aperitive ca sa putem admira mai bine creatiile sale.

Fie ca e vorba de portrete, peisaje sau pur si simplu imaginatia lui Bogdi, toate tablourile sunt foarte reusite, chiar daca unele dintre ele sunt putin mai indraznete. Dar ce? Si el este un om indraznet si demn de admirat pentru ca la varsta de 22 de ani se poate lauda cu o gramada de vernisaje in Arad si in tara. Nu cred ca sunt multi artisti care au ajuns la nivelul lui intr-un timp asa de scurt asa ca toata stima pentru domnul Tzigan.

Romania...daca se poate usor, de ce sa nu facem asa...

Chiar acum cateva momente, buna mea prietena Brigitta mi-a povestit despre patania ei din weekendul acesta, care m-a insipirat sa scriu acest post despre mentalitatea romanului nostru.
Ea a fost invitata sa cante "in direct". Spun "in direct" pentru ca in momentul in care s-a pus problema cantatului, a fost certata pentru simplul fapt ca a adus negativele melodiilor si nu pozitivele pentru a face playback...foarte interesant dat fiind ca in romania, cand un artist face playback, este criticat, apare in ziare, reviste etc...
Si asa ajungem si la titlul post-ului..."daca se poate usor, de ce sa nu facem asa..." De ce sa certi un artist pentru ca vrea sa fie corect, pentru ca are puterea de a canta live melodiile sale in loc sa il incurajezi? Simplu! Pentru ca atat pentru domnul sunetist, cat si pentru restul conducerii este mult mai simplu sa pui un CD cu o melodie, sa ii dai artistului un microfon in mana care nu e pornit, si sa il pui sa cante pe post. Nu mai trebuie reglaje si alte prostii care evident ar justifica banii pe care acel sunetist ii primeste si meseria pe care o are.
Ok, poate ca si pentru artist ar fi foarte simplu sa dea din gura in fata camerei de filmat, dar noi, cei care stam acasa in fata televizorului si mai avem cat d cat habar de muzica ce impresie ne facem? Noi nu stim ca cel care canta a fost pus sa faca playback, noi ce zicem? "Uite-l si pe ala ca nu poate sa cante si el o melodie live..." Si asa artistul nostru primeste o bila neagra pe care nu o merita...
Nu contest, sunt si multi artisti aparuti ca ciupercile dupa ploaie care nu stiu nici macar sa tina microfonul in mana pentru ca in studio au stativ si atunci solicita chiar ei sa faca playback, dar acestia dispar asa cum apar si nu trebuie pusi in aceeasi oala cu ceilalti.
Si acest lucru nu se opreste doar la muzica, mentalitatea romanului de a face totul cat mai simplu, rapid si ieftin este peste tot, in toate domeniile. Atunci ne mai miram de ce merge totul asa "bine" in tara asta, care nu e in stare nici macar sa isi aleaga europarlamentarii...
Cei care chiar fac ceva prin Romania sunt prea putini si daca incearca sa se faca observati sunt inlaturati pentru ca "nu fac bine la echipa".
Zici Romania...zici tara tuturor posibilitatilor...si cu asta am incheiat!

Green Hours...in Arad

In sfarsit cineva cu mai multa minte din orasul acesta, destul de "mort" in ultima vreme, a avut o idee foarte buna de a face ceva mai special...si anume sa copieze modelul celor de la Green Hours din Bucuresti de a sustine piese de teatru in cluburi. De fapt este vorba de un singur club, si anume Club Frontiera.

Am ramas placut impresionat de initiativa de a pune in scena cate o piesa de teatru in fiecare luni seara. Macar mai facem si noi ceva interesant in afara de a sta prin birturi la ceaiuri, sucuri, beri, barfe etc...

Piesa de lunea aceasta s-a numit "Hamletule" si a fost un one man show, jucat de Ioan Peter. Hamlet in varianta tiganeasca. Evident o piesa adresata publicului tanar, care poate sa inghita mai usor o parodie cu injuraturi si manele, decat publicul mai in varsta care merge la teatrul de stat si care se uita la asa o pisa si spune..."cata incultura in ziua de azi...au distrus si teatrul..."

Si pot sa spun ca a fost un adevarat succes. Publicul a fost incantat, aplauze, lumea in picioare etc.

Si acest succes tind sa cred ca s-a datorata si atomosferei. Lumea statea linistita la masa, fuma o tigara, bea o bere, un suc...fara stresul acela care il intalnesti la teatru..."cand e pauza sa ies la o tigara? nu pot sa merg la baie ca deranjez tot randul!". Exact cum se intampla si in clubul Bucurestean.

Sper ca acest "proiect" sa mearga mai departe, sa se extinda la mai mult decat teatru...sa adauge si o seara karaoke, o seara de stand-up comedy etc si sunt sigur ca va avea priza la public pentru ca astfel de seri chiar lipsesc din programul acestui oras.

Vopsea, urme, insa Eu...

Pe data de 28 noiembrie 2007, bunul meu prieten Bogdan Tzigan, ne invita la un vernisaj intitulat "Vopsea, urme, insa Eu". Evenimentul va avea loc la Galeriile "Turnul de apa" Arad, Romania, strada Ceaikovski nr.11, colt cu Sirianu, la orele 18:00.
Va asteptam cu mic, cu mare, sa admirati si poate sa si achizitonati tablourile domnului "Tziganovschi".
Mai multe detalii...http://bogdan-tzigan.blogspot.com/

Halloween Party @ KF Arad

Mai multe....aici:

Evenimentul a avut loc sambata trecuta in Club KF. A fost o petrecere foarte reusita din toate punctele de vedere...organizare buna, multa lume vesela si pornita pe distractie...nu scandal ca in alte parti...costume care mai de care mai ciudate, bere multa si mai ales un DJ care a mixat excelent.

Noi...trupa vesela...eram echipati ca mumie...aka lovit de tren, batut sau pacientul nereusit (myself), gheisha, rege roman cu regina lui, alpinist, mad doctor, evil white bitch, pimp...etc. Aproape toata lumea a fost costumata, iar cei care nu au reusit sa gaseasca nimic au fost pictati putin pe fata la intrare sa nu se simta prost :P :)). Am cunoscut lume noua, am dansat, ne-am etalat costumele, am baut bere si intr-un final am plecat acasa.

Pot sa spun ca acest party nu se compara cu cele la care am fost in Bucuresti...e cu totul altfel aici in Arad, alta lume care chiar stie sa se distreze in asa fel incat sa nu deranjeze pe nimeni, chiar dimpotriva, sa cunoasca lume noua...nu sa caute scandal, sau femei sau cine stie ce altceva.

Cum ziceam mai sus, DJ-ul a reusit sa ridice aproape toata lumea in picioare si sa o aduca pe ringul de dans...unde am transpirat de am innebunit din cauza costumului meu care era practic lipit de mine. Dar am suportat caldura si am mers mai departe :D

Una peste alta m-am simtit bine, toti cred ca ne-am simtit bine intr-un fel sau altul si asta m-a bucurat. Asteptam urmatorul party in KF care va avea loc sambata aceasta (10.11.2007)

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Cateva dintre reclamele ce mi-au placut cel mai mult

Voi inaugra acest blog cu ultimul eveniment mai important la care am participat in Arad si anume, Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Evenimentul a avut loc la cinematograful Dacia si asa cum ma asteptam a umplut sala.

Prin sala eram si noi, o turma de oameni mai mult sau mai putin nebuni, echipati cu mancare, cafea, suc, bere, vin si evident foarte multa voie buna :D In deschidere au cantat cei de la Cassa Locco (putin, doar 2 melodii), care apoi au si prezentat evenimentul. Au fost concursuri din partea sponsorilor...ghiozdane de la Euro GSM si orange, apa de la Bucovina etc. Am uitat sa mentionez k am primit o gramada de sticle de apa minerala Bucovina...cand ieseam la tigara, cand veneam de la tigara...etc.

Dupa toate concursurile si glumele celor 3 a inceput in sfarsit proiectia reclamelor. Reclame lungi, scurte, comice, plictisitoare, traduse, netraduse etc...au fost o gramada. Cele mai multe erau reclame super reusite care intradevar scoteau in evidenta ideile si mai ales bugetele de care dispuneau producatorii acestora. Erau reclame facute cu bun gust (au fost si exceptii :P), din care chiar reiesea mesajul transmis catre public.

Evident, noi gaseam partile comite in mai toate reclamele si radeam de rasuna toata sala. Nici nu eram aproape 30 de oameni :))

Au fost cateva reclame insa care nu erau in engleza, dar nici subtitrate asa k nu le-am putut intelege cu totul, dar cu ocazia asta am luat o pauza pentru o tigara si pentru a ne dezmorti putin.

In mare a fost totul super ok, ne-am simtit bine, am rezistat ca eroii pana aproape de final si apoi am plecat in birt sa mai bem o bere si apoi spre casele noastre.

Dezamagirea mare a fost nesimtirea de care au data dovada multi dintre cei prezenti...adica sticle goale, coji de seminte si alte mizerii aruncate pe jos, pe sub scaune, pe langa cosul de gunoi. Era foarte greu sa le straga...dar asta e, doar traim inca in Romania...si prin asta inchei acest post.